Rapoarte

ROMÂNIA

 Asociaţia Cadrelor Militare

de Căi Ferate şi Transporturi (A.C.M.C.F.Tp.)

Str. Gr. Cobălcescu nr.28, Sc.A, parter, camera 1

Sector 1 Bucureşti telefon 314.50.00/420                      

                    22 martie 2007

DAREA DE SEAMĂ A CONSILIULUI DIRECTOR AL A.C.M.C.F.Tp.

PRIVIND ACTIVITATEA ASOCIAŢIEI ÎN ANUII 2004-2006 ŞI

PROPUNERI DE ACŢIUNI PENTRU 2007-2009

În ultimul său mandat (2004-2006) Consiliul Director şi birourile filialelor au acţionat pentru îndeplinirea prevederilor statutare, ale programelor de activităţi şi bugetelor aprobate de conferinţele anuale ale Asociaţiei şi adunările generale ale filialelor.

Afiliată la UNCMRR încă în urmă cu 10 ani, iată un jubileu interesant, asociaţia noastră a fost alături de toate iniţiativele acesteea în ,,lupta” sa cu autorităţile pentru o legislaţie corespunzătoare în ce priveşte cadrele militare în rezervă/retragere, acordarea drepturilor dobândite, pensii decente, asistenţă medicală, tratament în spitale şi ambulatoriu, medicamente, etc. În acelaşi timp, pe baza propriilor hotărâri, programe şi prevederi statutare am intervenit cu scrisori şi cu rapoarte, prin audienţe şi contacte directe la toate nivelurile: Preşedinţie, ambele Camere ale Parlamentului, Primul ministru şi miniştrii săi, Primăriile capitalei şi de sector, Societîţile de căi ferate, Statul Major General, Departamente, Comandamente şi State Majore ale categoriilor de forţe, direcţii centrale din ministerele apărării,  administraţiei şi internelor, transporturilor, culturii, justiţiei, finanţelor publice, instituţii ca: Muzeul Militar Naţional, Muzeul CFR, Cercul Militar Naţional, Centrele Militare din Bucureşti şi din judeţe, Comenduirea Garnizoanei,Trustul de Presă al Armatei, Arhivele Naţionale şi Arhivele Militare de la Piteşti, Societăţile Naţionale de Radio şi de Televiziune şi multe altele. Despre  aceste intervenţii şi rezultatele lor v-am informat la vremea respectivă. O să vă mai spunem că numărul total al acestor intervenţii scrise, deci cu nr. de înregistrare, se ridică la peste 230, iar numărul contactelor directe probabil că este dublu. Cifrele pe care tocmai vi le-am prezentat reflectă parte din munca dusă de Consiliul Director, mai ales de Biroul executiv, în folosul asociaţiei în cei 3 ani ai ultimului său mandat.

Ca şi în perioadele anterioare, am vegheat la păstrarea nealterată a caracterului independent şi apartinic al Asociaţiei neadmiţînd nici un fel de ingerinţă politică în deciziile şi aţiunile noastre, manifestându-ne indiferenţa faţă de afinităţile politice ale unuia sau altuia dintre colegii noştri, discuţiile, uneori cu caracter politic, având în vedere doar implicaţiile asupra drepturilor noastre inalienabile a uneia sau alteia dintre deciziile politice ale guvernanţilor, indiferent dacă a fost guvernarea Iliescu-Năstase sau actuala guvernare Băsescu-Tăriceanu. De la fiecare guvernare am cerut şi va trebui sa cerem şi în anii următori, respectare legislaţiei cu privire la majorările, actualizările şi indexările pensiilor, astfel ca acestea sa devanseze nivelul creşterii preţurilor la unele produse, ca urmarea alinierii lor, în anii următori, la nivelul european. În acelaşi mod trebuie să se  ceară factorilor politici respectarea Legii nr.80/1995-privind statutul cadrelor militare referitoare la asigurarea medicamentelor, a  tratamentelor medicale în spitale şi policlinici şi accesul mai lesnicios în unităţile balneare şi de recuperare ale armatei. Noul Consiliu Director să  urmărească îmbunătăţirea legislaţiei în domeniu, prin influenţarea factorului politic, dar şi rezultatul (respectiv Decizia) Tribunalului dela Strasburg în urma procesului poliţiştilor împotriva statului român pentru perceperea taxei de sănătate, 6,5%, deşi legislaţia României prevede gratuitate, în acest domeniu, pentru cadrele militare.

Nu facem politică partizană, dacă, aşa cum am salutat primirea ţării noastre în NATO, salutăm şi accederea României în Uniunea Europeană, rezultat al politicii tuturor guvernelor din ultimii 12-13 ani, dar mai ales al eforturilor pe care le-a făcut şi va trebui să le mai facă câţiva ani, poporul român. Va fi sarcina noului Consiliu Director să procure şi să-şi însuşească legislaţia europeană şi deciziile Consiliului Europei în domeniile de interes pentru asociaţia noastră şi membrii săi, începând cu Tratatul de Aderare semnat de România şi  Constituţia Europei ce va fi adoptată. Pe baza acestor documente şi comparând legilaţia internă cu legilaţia europeană, să se facă demersuri la autorităţile române pentru aplicarea lor corespunzătoare în domeniile care ne privesc în mod direct. Toate acestea însă, în strânsă legătură şi cu Biroul Executiv Central al UNCMRR, ca şi al AOG cu care avem protocol de colaborare, dar şi cu asociaţiile transmisioniştilor, chimiştilor, medicilor, diplomaţilor militari şi altele cu care nu avem încă protocoale de colaborare, interesele fiind comune. În plus, se ştie că acţiunea unită a mai multor asociaţii măresc şansele de reuşită în toate cele întreprinse.

Cele afirmate mai sus, ca acţiuni întreprinse, dar mai ales ca acţiuni viitoare, rezultă din faptul că, în coformitate cu prevederile Statutului, ACMCFTp. reprezintă interesele sociale, materiale şi culturale ale membrilor săi, asociaţi voluntar şi liber consimţit, în relaţiile cu autorităţile publice, cu alte instituţii ale statului, în faţa cărora nu trebuie lăsaţi singuri şi neajutoraţi. Este adevărat că noi întreprindem masuri în folosul membrilor asociaţiei, iar reuşitele se răsfrâng asupra tuturor, deci şi a celor 60% dintre colegi care fie ne ignoră, refuzînd ostentativ intrarea în rândurile asociaţiei, fie nu ştiu încă despre existenţa ei, nu sunt informaţi cu privire la rolul, scopurile şi acţiunile care se duc pentru mai binele tuturor. Este datoria statutară a ficărui membru al ACMCFTp.să determine şi alţi colegi să adere la acţiunile noastre înscriindu-se  în rîndurile membrilor asociaţiei.

.       Stimaţi colegi,

Şi în acest mandat am desfăşurat acţiuni de cultivare a tradiţiilor armatei romîne, îndeosebi a trupelor de căi ferate şi transporturi militare. Am solicitat colegilor participarea la simpozioanele organizate de Organizaţia Bucureşti a UNCMRR, în fiecare an, pe tema participării armatei române la conflagraţia mondială din anii 1939-1945, atât la 9 mai-ziua victoriei cât şi la 25 octombrie-ziua armatei române Dar, deşi anunţăm câte 50-60  de colegi, deşi vin sâ vorbească persoane competente-academicieni, istorici, cadre militare cu grade superioare, iar fiecare activitate a fost urmată de filme sau spectacole artistice oferite gratuit de Ansamblul artistic al armatei, participarea a fost modestă, 5-6, iar la cea din octombrie trcut, 11 persoane. Facem din nou precizarea că şi asemenea activităţi, ca si toate activităţile organizate de noi, sunt deopotrivă destinate membrilor de familii şi că,  fără nici o altă invitaţie specială, sunt bine venite soţiile, copiii, nepoţii şi alte rude, colegi de scoală, prieteni. La fel, Ziua Imnului Naţional, din 29 iunie, este onorată de prezenţa unui număr asemănător de colegi.

O participare mai bună am avut la activităţile organizate de noi cu prilejul Zilei eroilor-Inmlţarea Domnului; câte 40-50 participanţi la ziua dedicată veteranilor de război ai armei căi ferate şi transporturi militare şi depunerea de coroane şi jerbe de flori la Monumentul Eroilor CFR şi la Monumentul Eroilor Genişti ,,LEUL’’din Bucureşti. Ştim, din informaţiile filialelor, ca şi la Aiud, Timişoara-Săcălaz, Iaşi, Braşov, Galaţi, colegii noştri participă anual la asemenea activităţi desfăşurate în colaborare  cu organele locale ale statului şi ale UNCMRR, ale veteranilor de război.   

În ficare an, am organizat sărbătorirea zilei armei, devenită, în condiţiile desfiinţării unităţilor de căi ferate, Ziua Transporturilor Militare. S-a obţinut o foarte bună participare din rândul veteranilor de război şi a veteranilor de după război, avem în vedere promoţiile anilor ’50 şi ’60, alte cadre militare în rezervă/retragere  şi activi. Din partea membrilor ACMCFTp. numărul participanţilor ajunngând în ficare an la 70-80. Şi în filiale s-au organizat acţiuni dedicate zilei armei, în mod deosebit şi constant, colegii din Timiş, Braşov, Iaşi-reuşind să se adune la acest eveniment.  La acest capitol adăugăm plăcile omagiale dezvelite pe Monumentul Eroilor CFR şi în Gara de Nord, ca şi acordarea numelui ,,General Adrian Petruc’’unei staţii RATB, în apropierea Aeroportului ,,Aurel Vlaicu’’Băneasa, prin contribuţia exclusivă a col. (r) Creţu Valeriu în calitate de Consilier general al municipiului Bucureşti.

 Un mare neajuns al nostru  dar şi al filialelor este faptul că nu s-a reuşit confecţionarea, montarea şi dezvelirea plăcilor comemorative la Focşani pentru Regimentul 1 şi B.137/433 Pod.CF, la Chitila pentru Regimentul 2 şi B.178 CF, la Aiud pentru Regimentul 3 şi B.123 Pod:CF, deşi a existat aprobarea Consiliului de Administraţie al Companiei de Căi Ferate ,,CFR’’-SA. La fel pentru Batalioanele de la Braşov şi Timişoara. Speram că filiala Iaşi va fi reamplasat aceeasi placă omagială pe noua cladire a staţiei CFR. Rămâne pentru noul Consiliul Director să găsească momentul potrivit, la o anume aniversare, probabil în 2009, pentru reluarea întregului proces de aprobare, finanţare, confecţionare, montare şi ceremonie de dezvelire a plăcilor omagiale respective. Măsurile vor trebui luate din timp, chear din anul 2008-100 de ani de la crearea primului Batalion C.F. independent. Intenţia de a monta o placă omagială pe clădirea unde a fost Comandamentul Bg.C.F. şi propunerea de mutarea Monumentului Eroilor CFR în parcul din faţa Palatului CFR nu trebuie abandonate, ci reluate la momentul potrivit.

Strâns legat de tradiţiile şi eroii noştri, trebuie să recunoştem că de unii am cam uitat, avem în vedere morţii şi răniţii nostri din timpul revoluţiei din decembrie ’89. Doar filiala din Timis pune câte a floare sau organizează parastase de pomenire pentru cei doi eroi, la troiţa din Săcălaz şi la mormântul erolui sublocotenent Rovineanţu Remus. În ce-l priveşte pe eroul sublocotenent Motorgeanu Florin, din Chitila, după desfiinţarea Batalionului dela Chitila, a fost dat uitării. Deşi stabilisem pentru anul 2004, 15 ani de la revolutie, nişte măsuri, ele au rămas pe hârtie, nimeni din conducerea asociaţiei nu a luat legătura cu familia pentru desfăşurarea acţiunilor propuse. Am recomandat filialelor Timis şi Aiud ca împreună sa ia legătura cu organele locale din Reşiţa pentru a marca cu o placă sau un mic abelisc locul unde au căzut cei doi eroi. Nu s-a făcut nimic. Cum tot nimic şi în legătură cu Muzeul armei de la Chitila, deşi am luptat să nu dispară  odată cu unitatea. Anul trecut am adus de la Aiud un vagon de tehnică de căi ferate, pe baza relaţiilor care le-am mai avut cu generalul Traian Nistor, Comandantul Comandamentului Logistic Întrunit şi care ar fi trebuit să fie expusă pe platoul din faţa muzeului. Vă informez ca sala muzeului a primit alte destinaţii, exponatele fiind reamplasate în clădirea unde se afla cândva depozitul de alimente, aşa cum s-au priceput, deşi avem în Şcoala de Aplicaţii pentru Logistică şi cadre militare de căi ferate şi catedra de transporturi militare (venită de la Rm. Vâlcea). Acestea rămân sarcini pentru noul Consiliu Director care va fi ales astăzi de către dumneavoastră.

Statutul ACMCFTp. permite să se opteze pentru un patron spiritual al asociaţiei, de câtva timp se discută această problemă, fără să se fi ajuns la o concluzie asupra acelei personalităţi care să reprezinte cel mai bine spiritul armei căi ferate şi transporturi militare în cei 130 de existenţă. Până  acum discuţiile s-au purtat în jurul a 3 personalităţi. generalii  Ştefan Fălcoianu, Traian Panaitescu, Adrian Petruc. Care dintre ei este mai reprezentativ? Nu cumva mai sunt şi alţii despre care nu avem informaţii? Cine a condus căile ferate şi transporturile militare în anii grei ai primului război mondial? Dar în al doilea? Dar în perioada interbelică? De ce nu generalul Cristache Zaharia care a condus DTp.CM şi trupele de căi ferate peste 20 de ani? Dar dacă mai sunt şi alţii care au merite asemănătoare? Iată o sumedenie de întrebări la o problemă care pentru unii dintre noi poate părea simplă. Dar a stabili patronul spiritual al asociaţiei si al cărui nume să fie ataşat la ACMCFTp. nu este un lucru uşor, nu putem da azi un nume şi peste un timp să fie schimbat, că aşa vrea un grup sau altul. Atîta timp cât nu avem o istorie a trupelor de căi ferate şi transporturi militare, care sa rezume personalităţile cele mai importante ale armei, nu putem avea o judecată dreaptă în această problemă. Deci efortul trebuie îndreptat spre arhive, spre studiul documentelor, spre scrierea istoriei armei şi apoi vom putea decide în cunoştinţă de cauză asupra patronului spiritual al asociaţiei noastre. Este datoria Consiliului Director să încurajeze colegii cu pregătire istorică sau cu înclinaţii spre studiul istoriei să se ocupe serios de această problemă.

Trecând la alte obiective din Statut, vă raportăm că urmărind informarea cadrelor în rezervă/retrgere  cu ce este nou şi actual în transporturile militare, au fost în faţa dumneavoastră colonelul Chiriţă, lt. coloneii Niţu  şi Achimescu care au prezentat situaţia la zi a transporturilor militare în armata română.Deasemenea, tot în acest mandat, coloneii dr. Cernăianu şi Vartolomei, profesori la Universitatea Naţinală de Apărare ,,Carol I’’, au prezentat structura armatei şi noile ei misiuni, probabil azi depăşite, ceea ce impune să se  reea acţiunea, în condiţiile evoluţiilor ce au avut şi au loc în armata.

Pentru dezvoltarea legăturilor colegiale, prieteneşti şi de camaraderie am organizat în fiecare an acţiuni comune, unii au venit cu familiile, atât pentru rezervişti cât şi pentru activi, intîlniri şi mese comune, ieşiri la iarbă vede (Mogoşoaia, Ghighiu sau Loloiasa) excursii ca cea de pe Valea Oltului (Rm. Vâlcea, Călimăneşti, Cozia, Horezu şi Bistriţa, Govora şi Olăneşti ). Trebuie să spunem că, exceptănd Loloiasa, unde am fost la invitaţia colonelului Dumitru Preda şi autobuzul a fost plin, 6 persoane  peste capacitae, la celelalte activităţi am mers cu autobuzul gol: 14 persoane la Mogoşoaia şi 19 la Rm. Vâlcea. În asemenea condiţii se pune întrebarea dacă merittă efortul?  În condiţiile în care am asigurat, cu 500.000 ROL, 50 RON, transport, cazare şi masă 5 zile, intrarea la obiectivele vizitate, unele cu plată, altele liberă, am avut  în autobuzul de 48 de locuri doar 17 persoane, dintre care 2 de la UNCMRR. Aiudul, Braşovul, Iaşul, Galaţiul şi chear Rm. Vâlcea nu au trimis nici un om, deşi promisese fiecare între 3-6 colegi. Doar Timişoara a fost reprezentată de 2 colegi- coloneii Popescu Ionel şi Marghiloman Adrian. Activitatea de la Vâlcea a fost foarte bine organizată, timp de 5 zile colonelul Vasile Hănulescu , nu numai că a organizat, dar a fost tot timpul cu noi asigurându-ne tot ce a fost omeneşte posibil. I-am transmis o scrisoare de mulţumire prin corespondenţă, îi mulţumim şi acum în Conferinţa asociaţiei, aşa cum i-am mulţumit colonelului Mitică Preda care, înafara activităţii de la ferma sa, ne-a sponsorizat la ziua armei cu cantităţi importante de ţuică şi vin din propria gospodărie, inclusiv transportate la sediul asociaţiei. Colegul Preda ne-a propus şi alte produse, inclusiv carne, nu am putut exploata oferta, poate la acţiunea viitoare, în septembrie, dacă se va mai menţine oferta.

Pe linia protecţiei sociale a cadrelor militare în rezervă/retragere şi a familiilor, am ieşit cu raport şi am susţinut ilegalitatea reţinerii taxei de 6,5% pentru sănătate, ni s-a răspuns că este lege. În aceste condiţii am cerut deopotrivă ministerului apărării, ministerului sănătăţii şi CASAOPSNAJ, îmbunătăţirea serviciilor medicale şi asigurarea coredpunzătoare cu medicamente.

Am sprijinit acţiunea de recalculare a pensiilor, îndrumând şi ajutând colegii să-şi completeze formularele legale pentru aceasta. Deşi acţiunea a început în anul 2004, chear  şi în anul 2006 au fost cadre care nu ştiau de necesitatea întocmirii acestor documente pentru a beneficia de o pensie mai bună. Reamintim că procesul de recalculare se încheie la 1 august 2007, dacă mai auziţi cadre care nu au ştiut de faptul că recalcularea nu se face din oficiu, ci numai pe baza cererii personale, îndemnaţi-i să se grăbească, s-au să vină la noi, la asociaţie, penru a i se spune ce trebuie să facă.

Aceeaşi situaţie este şi în privinţa grupei a II-a de muncă, ca şi a permiselor de călătorie gratuită pe calea ferată. Deşi este reglementată din anul 2001, incă mai erau în 2006 clegi care nu-şi rezolvaseră situaţia. Ficare dintre dumneavoastră puteţi să-i îndrumaţi asupra ceea ce au de făcut sau să-i trimiteţi la asociaţie, deoarece nu toate fostele cadre ale comandamentului brigăzii cunosc reglementarea din 2001 privind grupa II-a de muncă, iar de la filiale, cei pensionaţi înainte de 1991.

O altă problemă pe care nu am rezolvat-o în mod organizat, este cea a pensiilor de urmaş, a drepturilor pe care le au sotiile fostilor noştri colegi decedaţi, ca şi cele referitoare le grupa de muncă, la recalculare, sau dreptul la permise (numai dacă soţul ar fi avut acest drept) Sperăm ca noul Consiliu Director să găsească soluţii de înlăturare a acestui incovenient al muncii noastre. Probabil va fi nevoie de o evidenţă a acestora, de invitare la asociaţie sau de o altă modalitate de lucru. Noul Consiliu Dirctor să studieze posibilitatea ca soţiile foştilor colegi şi care au optat pentru pensia de urmaş, să devină membre ale asociaţiei, în acest fel nerămânând neştiutoare în probleme de interes.

Susţinem iniţiativa UNCMRR privin creşterea la 75% a pensiei de urmaş, am făcut intervenţii scrise în acest scop, cu argumente pe care le considerăm pernitente, după cum am revenit de mai multe ori cu rapoarte pentru aplicarea şi cadrelor militare pensionate anterior datei de 11 aprilie 2001 a prevederilor Legii nr.164/2001 referitoare la condiţiile speciale şi deosebite de muncă. Şi mai este o problemă care va trebui analizată şi de găsit soluţii, pensiile de urmaş nu ţin ,,pasul’’cu pensiile cadrelor militare. Dacă indexările, recorelările şi recalculările s-au reflectat corespunzător şi în pensiile de urmaş, majorările, aşa cum a fost cea din ianuarie curent, nu . Din răspunsurile primite la scrisorile noastre, rezultă că aceste  probleme nu pot fi soluţionate decât prin modificări legislative şi cu aplicabilitate naţională. Este necesar să nu se renunţe la aceste proiecte, să se insiste în continuare cu intervenţii la factorii decizionali, mai ales la cei cu drept de iniţiativă legislativă. Vă informăm că avem de partea noastră Ministerul Apărării, opoziţia se manifestă din partea ministerelor munci şi cel al finanţelor, care consideră că aceste probleme nu pot fi soluţionate decât pe ansamblul societăţii româneşti. După cum nu trebuie să renunţăm la cerinţa de modificare a reglementării privind acordarea permiselor de călătorie gratuită pentru 10 sau 15 ani de serviciu la calea ferată, aşa cm se aplică pentru salariaţii CFR. Şi în această problemă există un proces la Strasburg, intentat de sindicatul fostului IPCF, deci va trebui urmărită soluţia care va fi dată, ea fiind aplicabilă şi pentru noi. Privind toate aceste probleme, filialele ne pot fi de mare ajutor în sensul relaţiilor pe care le cultivă cu senatorii şi deputaţii, pentru a le da informaţiile necesare cu privire la cine suntem şi ce dorim noi. Să nu uităm experinţa anterioară, în anii preelectorali şi electorali şansele soluţionării pozitive a cererilor pot creşte semnificativ.

În mandatul încheiat, am continuat să fim aproape de colegii noştri, atât prin unele ajutoare băneşti, cât şi prin prezenţa la aniversări de vârste cu cifre rotunde, dar şi în caz de boală sau deces. Este necesară, pe de o parte o mai bună informare, de multe ori aflăm despre producerea evenimentelor (spitalizări, decese,etc.), după săvârşirea lor, cazul col. Vasile T Ioan, dar sunt şi altele, inclusiv în zona de responsabilitate a filialelor, pe de altă parte este prezenţa redusă a colegilor la ceremonii.

Privitor la vârstele ,,rotunde’’ am făcut ceva, cazuri izolate, dar va trebui generalizat modul de sărbătorire, eventual grupaţi pe trimestre şi cu acordul şi contribuţia lor, sărbătoriţi intr-un local public sau la popota de garnizoană (este adevărat că Aiudul poate apela doar la Penetenciar)

Unii colegi, posesori sau neposesori de permise de călătorie gratuită pe calea ferată, au participat la excursii în străinătate şi în tară organizate de diferitele Scietăţi ale CFR, pe baza permiselor respective şi cu reduceri importante. Este important să incurajăm fenomenul, ţinând seama şi de faptul că intrând în UE, se vor repune în circulaţie vagoane directe, nu numai până la Viena, ca în prezent, ci sunt promise vagoane pentru Bruxeles, Paris, Madrid. Sperăm ca  ,,CFR’’-Călători să se ţină de cuvânt.

Încurajăm participarea colegilor nostri la excursiile organizate de colegii genşti sau de conducerea UNCMRR, după cum şi noi ne bucurăm să-i avem alături la acţiunile ce le organizăm, preconizatele excursii pe Valea Prahovei, până Sinaia şi Predeal, în Deltă, la Tulcea şi Sulina, la Mânăstirile din Moldova şi în alte locuri cu caxarea asigurată la Căminele Militare şi masa le popote.

În  ultimii 2-3 ani s-au desfăşurat acţiuni pentru fundamentarea propunerii ministerului privind organizarea unui cămin spital al pensionarilor militari bolnavi şi fără sprijin familial. Rezultatul a fost cel pe care  îl cunoşteam , deşi majoritatea chestionaţilor nu sunt împotriva unei asemenea instituţii, totuşi nici unul nu a soliciat pentru el un loc într-un asemenea cămin. Dealtfel la nivelul întrgului minister se adunaseră doar 13 rapoarte. Noi am solicitat, încă în urmă cu 4 ani, prin raport direct la ministerul apărării şi anul trecut prin scrisoare la UNCMRR, ca în loc de cămine spital  să se organizeze cluburi ale pensionarilor militari în principalele garnizoane, unde sunt concentraţi multi pensionari militari-Bucureşti, Constanţa, Galaţi, Focşani, Iaşi, Braşov, Cluj, Rm. Vâlcea, Craiova, Timişoara, sunt cele care ne interesează pe noi , dar sunt şi alte aglomerări de pensionari militari cu asemenea interese. În timp ce de la minister ni se răspunde că problema este serioasă şi că necesită un timp mai înelungat de studiu, de la uniune, cu semnătura unui domn vicepreşedinte, ni se spune că nu este momentul potrivit pentru asemenea propunere. Noi preconizăm ca aceste cluburi ale pensionarilor militari sa fie locul de adunare pe promoţii, pe prietenii, pentru jocuri de club (şah, table, rumy, biliard, bridge, popice, etc.-inclusiv minicampionate în interiorul asociaţiei şi în competiţie cu reprezentanţii altor asociaţii, organizaţii sau cluburi de profil. Cluburile pensionarilor militari trebuie să ofere şi alte facilităţi pentru recreere: televizor, radio şi radioficare, presă, filme, spectocole, etc. Prin aceste cluburi se pot organiza excursii în ţară şi în străinătate, picnicuri, aniversări, întâlniri jubiliare, etc, excluzându-se  întîlnirile polotice, nunţi, botezuri sau parastase. Va trebui să existe bufete de incintă cu gustări calde şi reci, cafea, răcoritoare, apă minerală, etc. dar fără alcool. Poate exista popota garnizoanei, cabinete ale medicilor de familie, poate şi o rezervă cu 2-4 paturi pentru cazurile de urgenţă. În sfârşit, aici se vor găsi sediile asociaţilor şi conducerii acestora, se vor desfăşura adunările generale şi şedinţele de lucru ale organelor de conducere pe baza unei planificări de ocupare a sălilor.  Personalul strict necesar pentru administrare, curăţenie şi pază să fie al ministerului apărării, programul să fie de 6 ore zilnic, de luni până sâmbătă inclusiv. Membrii clubului vor fi numai cadrele militare în rezervă/retragere şi membrii lor de familie, accesul va fi permis pe baza legitimaţiei de membru al clubului care se eliberază de administraţie, contracost şi cu o cotizaţie lunară sau trimestrială, negociată de UNCMRR şi plătită anticipat de cadrul respectiv.Cadrele militare active vor avea acces pe baza legitimaţiei de serviciu, fără plata cotizaţiei.Noi credem că este momentul solicitării, până nu se predau primăriilor clădirile disponibizate de armată.

Problema fondurilor băneşti a fost, este şi rămâne cea mai greu de rezolvat, banii fiind cauza pentru care multe acţiuni dorite şi mărânimos planificate rămân pe hârtie. Banii din sponsorizări sunt puţini, anul trecut au fost zero iar cei din 2005, despre care v-am informat la Conferinţa anterioară sunt păstraţi pentru Ziua asiociaţiei, a 15-a aniversare din septembrie a.c.Cotizaţiile abia ajung pentru cheltuieli curente la care se adaugă, la neajungere, propriile buzunare ale conducerii..

Am folosit facilitatea dată de Codul Fiscal, cu Declaraţiţia de venit prin care 2% din impozitul anului expirat sa fie oferit unor organixaţii/asociaţii. Am reuşit ceva, peste 4000 lei; vom încerca şi anul acesta. Am constatat că deşi pensionarii plătesc impozit pentru sumele peste 900 lei, ei sunt ignoraţi de la posibilitatea de a redirecţiona 2% din valoarea anuală a impozitului pe pensie către o organizaţi, ai noştri către noi. Am ieşit cu scrisoare la UNCMRR, prin care am propus să se intervină la Guvern, la Ministerul finanţelor publice pentru corectarea acestui neajus al legii, în sensul modificării, în aşa fel ca şi noi pensionarii, ca şi activii şi oricare contribuabil să putem completa formularul privitor la cei 2% din impozit. Dar nişte domni, respectabili de altfel, de aceea nici nu-i numim, în loc să formuleze o cerere, în termeni corespunzători, către cei îndreptăţiţi cu iniţiativa legislativă de modificare a Codului Fiscal, l-a convocat pe preşedinte să-i spună că uniunea nu are drept de iniţiativă legislativă. Ce-am cerut şi ce-am primit? În asemenea situaţie, am ieşit noi cu raport la  ministerul finanţelor cerând să facă propuneri de modificarea Codului fiscal în sensul prezentat mai sus. Răspunsul primit, de fapt ridicat de col. Creţu V.de la minister, promite că la proxima modificare a Codului se va avea în vedere şi acestă problemă.

Aceste două probleme, cea privind clubul pensionarilor şi cea privind modificarea Codului Fiscal, trebuie să rămână în sarcina Consliului Director până la soluţionarea lor, sperând că si uniunea va înţelege că ambele sunt în favoarea cadrelor militare în rezervă şi în retraere, deci le vor acorda atenţia necesară şi va acţiona pentru rezolvarea lor.

Aşa cum se constată, singuri nu vom putea rezolva uşor toate problemele care ne interesează, cea mai bună soluţie este colaborarea şi cooperarea cu alte asociaţii, inclusiv afilierea noastră la UNCMRR, unele din problemele noatre fiind comune (pensiilie, sănătatea, probleme sociale) dar multe specifice, nominalizate şi în aceat raport şi care justifică existenţa noastră ca asociaţie independentă, persoană juridică cu statut propriu, conform Deciziei Judecătoriilor Sectoarelor 1 şi 3, precum şi a protocolului nr.172/1997 de afiliere la uniune. În ultimile 5-6 luni, unii domni de la uniune se împedică de existenţa noastră independentă, ignoră Protocolul de afiliere şi vor să ne stabilească noi reguli, Le-am explicat că protocolul, ca şi un contract, este voinţa liber exprimată de două persoane juridice independente, că obligaţiile din protocol sunt respectate şi că o eventuală modificare a protocolului, în ce ne priveşte,  o poate face numai conferinţa asociaţiei. În acest moment nu avem a vă propune spre aprobare un nou protocol de afiliere a ACMCFTp. la UNCMRR şi nici nu-l gândim acum.

Protocolul de colaborare cu AOG ca şi Protocolul de accept a folosirii în comun a sediului din str.Grigore Cobălcescu nr.28, sc.A, parter, camera 1B, sunt documentele juridice care stau la baxa relaţiilor de colaborare, eu aşi adăuga ,,chear de amiciţie’’cu colegii genişti. Chear dacă în urmă cu un an au fost 2-3 domni care se împiedicau de existenţa noastră, dorind să ne ,,expulzeze’’, au fost repede ,,domesticiţi’’de preşedintele AOG, domnul colonel Nicolae Vesa, care i-a lămurit că noi suntem acolo pe baza unei înţelegeri, a unui protocol liber consimţit şi depus la Judecătoria Sectorului 1 ca dovadă a apartenenţei sediului, fară de care nu se putea acorda personalitatea juridică ACMCFTp. Se ştie că noi am obţinut aprobarea pentru sediu în Regionala CF Bucureşti, o cameră de 30 m.p., dar regia, în valoare de 100 de lei/lună vara şi 300lei/lună iarna, ne-a determinat să refuzăm oferta. De unde să luăm atăţia bani? Dacă se va găsi unul sau mai mulţi sponsori, să se reea această problemă. Nici Direcţia Administrativă şi Servicii a armatei nu ne-a dat un răspuns pozitiv, poate la o cerere viitoare. Până atunci, noul Consiliu Director să reţină, că toate cele 3 protocoale, de afiliere la uniune, de colaborare cu colegii genişti şi de acceptarea sediului au fost autentificate de notar şi sunt depuse la dosarul nr.345/PJ/2002 de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Deocamdată, să folosim sediul împreună cu colegii genişti.

Colaborărele cu UNCMRR şi AOG sunt bune, ne informăm reciproc asupra principalelor  activităţi, participăm la unele activităţi ale dânşilor, participă la rândul lor la unele activităţi ale noastre-conferinţele anuale, ziua armei, a promoţiilor, excursii, etc. Dar mai sunt şi alte asociaţii ale cadrelor militare în rezervă/retragere. transmisioniştii, chimiştii, medicii, diplomaţii militari şi probabil alţii cu care până acum nu am realizat protocoale de colaborare, deşi multe dintre preocupările noastre sunt comune. Noul Consiliu Director va lua legătura cu conducerile acestor asociaţii, le va prezenta statutul asociaţiei şi preocupările noastre, iar în măsura în care sunt interesaţi, să li se propună încheiera unor protocoale de colaborae. Ar fi bine ca aceste protocoale să fie încheiate şi aprobate pînă în septembrie 2007, astfel ca să poată fi invitaţi la sărbătorirea  celei de a 15-a aniversare a asociaţiei noastre.

Sărbătoare celei de a 15-a aniversări a asociaţiei, chear vrem să fie o sărbătoare, va avea loc sigur sâmbătă 22 septembrie a.c.începând cu orele 11.00, probabil în Salonul Roşu (oficial) al Gării de Nord, iar masa comună, tot probabil, la peronul ,,0’’, cantina de protocol a CN ,,CFR’’SA.

              Ce dorim să facem?

1.Ediţia a II-a 2007 a monografiei ,,Cavalerii Roţii Înaripate’’Pentru aceaste este necesar ca toţi colegii care sunt în carte să trimită la asociaţie, sau direct la col.ing. Mihai Grigorescu, scurte completări şi corecturile necesare pentru înlăturarea eventualelor erori existente în ediţia I-a  a cărţii. În mod deosebit, cei care au trecut în rezervă după anul 2002 şi activii, trbuie să actualizeze la nivelul 2007 gradele, studiile, funcţii actuale, starea civilă, numărul copiilor, adresa domiciliului şi telefonul ( dacă sunt altele decât cele prezentate în carte).Termenul nu trbuie să depăşească sfârşitul lunii aprilie curent.

Colegii care nu se regăsesc în carte, activi sau în rezervă, sunt rugaţi să trasmită CV-ul după modelul cunoscut şi fotografia bust, tot până la sfârşitul lunii aprilie.Facem precizarea că eventualele întîrzieri ne pune în situaţia de a nu putea edita cartea în timpul pe care ni l-am propus, de calitate şi cu eventualele corecturi ce se impun, de a nu evita greutăţile întâmpinate la ediţia I-a a monografiei.

Credem că de această dată nu ar trebui să-i mai uităm pe cei care ne-au fost şefi, comandanţi, profesori, colegi, priteni şi care nu mai sunt în viaţă: Toader, Magda, Antoniu, Predoiu, Negru, Bâzdoacă, Mirea, Chivu,Voicheci, Boteanu, Scarlat ceilalţi foşti şefi de Secţie transporturi, de SRTM, comandanţi de batalioane şi alţii care nu sunt în carte, dar care au lăsat ceva la trecerea lor prin armă. Fiecare promoţie ar trebui să-şi revadă colegii din carte şi să scrie CV-ul celoe decedaţi, luând legătura cu fomilia pentru documentare ca şi pentru fotografie.

Numărul de exemplare va fi în funcţie de numărul celor care vor dori să cumpere cartea şi o vor achita anticipat, la preţul care va fi negociat cu editura. Cu cât numărul de exemplare creşte, cu atât preţul pe exemplar este mai mic. Sperăm  să scoatem 500 de exemplare, la un preţ care să nu depăşească cu mult 20-25 de lei, exemplarul.

2.Album foto ,,ACMCFTp.-15 ani’’ care să cuprindă fotorafii şi documente din viaţa asociaţiei şi a filialelor. Îi rugăm pe acei colegi care au fotogrfii şi/sau documente cu aspectele care interesează albumul, să ni le transmită cu titlu de împrumut. Filialele vor avea în album un număr de pagini, în funcţie de volumul materialelor care ni le vor transmite. Despre toate  le-am trimis corespondenţa din Franţa şi i-am rugat pe colegii din Biroul Executi, prin col, V. Creţu-prim-vicepreşedinte, să facă acelaşi lucru în Bucureşti.Numărul de exemplare va fi egal cu cel al participanţilor, plus cca 30 pentru invitaţi

3.Diplome aniversare plastifiate, insigne sau cocarde, pentru toţi participanţii;

4.Plachete, în funcţie de preţ, de banii care îi vom avea,probanil 50-60 bucăţi, dar tot probabil că se va renunţa la ele deoarece vor crea nemulţumiri celor ce nu primesc .

La toate acestea se adaugă masa comună, probabil bufet suedez, contracost.

În ce privesc costurile acestei acţiuni, urmează să fie stabilite în următorele  luni şi comunicate, nu mai târziu de 30 iunie. Contribuţia participanţilor, dacă va fi o astfel de contribuţie, se va stabili mai aproape de eveniment, în funcţie de sumele ce le vom putea aduna din sponsorizări.  Acum asociaţia are aproximativ 10.000 lei şi ne mai trbuie cel puţin 20.000. Aşa cum colonelul Bodolan, la ziua armei, a oferit 500 RON (5 milioane), pentru care îi mulţumim, alţii în anii anteriori (Samson, Goleanu, Pavlovici, Roşca) mai sunt colegi care ar putea să ne ajute. Este necesar să-i cunoaştem şi să le adresăm apelul (rugămintea) de a veni în sprijinul aniversării fie cu sume de bani, fie suportând anumite facturi.

   Stimaţi colegi,

Revenind la problemele internae ale asociaţiei, trebuie să spunem că unul din cele mai mari neajunsuri este ,,îngheţarea’’ creşterii numerice a asociaţiei prin slaba muncă de primire de noi membri, mai ales dintre cei care au trecut în rezervă ca urmare a desfiinţării unităţilor de căi ferate şi restructurării organelor de transporturi militare, dar şi a existenţei Ordonanţei nr 7/1998 cu salariile compensatorii care au tentat pe unii dintre colegii noştri să aleagă această oportunitate.

Cauzele că am scăzut de la 260 de membri la 248; din care 26 sunt membri de onoare şi nu am putut ajunge la 300 aşa cum ne-am propus, le găsim în primul rând în faptul că cei mai în vârstă ne ignoră, pur şi simplu, nu pe noi ca oameni, ci asociaţia şi activitatea ei, nu pot, dar mai ales nu vor, să creadă că fără activitatea uniunii în problemele generale şi a noastră  în problemele specifice armei, nu puteau avea nici pensiile care le au, nici grupa II-ade muncă, nici permisele de călătorie pe calea ferată,  ei sunt indiferenţi faţă de efortul nostru de a menţine muzeul armei, integrat în cel al Logisticii, sunt insensibili faţă de plăcile omagiale care au apărut pe ici, pe colo, nu se cutremură de emoţie când depunem coroane de flori la monumentele eroilor noştri, sau trec prin staţia RATB cu numele generalului Adrian Petruc, ei nu au emoţii nici măcar când ne mor comandanţii, şefii, colegii. Ei trăiesc numai pentru ei. Surpriza este că majoritatea dintre aceştia nu se manifestau aşa când erau în serviciul activ.

În cei priveşte pe cei mai tineri, ei sunt angajaţi în muncă şi bine fac că muncesc, ei au familii, au copii la şcoli sau la facultăţi şi trebuie să le asigure pregătirea pentru viitor. Faţă de aceştia trebuie să găsim metode de ai determina să se înscrie în asociaţie, chear dacă nu vor avea timp să participe la toate acţiunile noastre.

O altă cauză, poate cea mai de luat în seamă, este neîndeplinirea îndatoririi statutare a fiecărui membru, aceea de a atrage cât mai mulţi membri în asociaţie, este a treia îndatorire după cele privitoare la participarea la actvitîţi (după posibilităţi) şi plata cotizaţiei de membru. Analizând lista promoţiilor din ,,Cavalerii Roţii Înaripate’’, de după 1960, ceilalţi avănd deja vârste  de 70-80 de ani, constatăm că numai în Bucureşti sunt, din fiecare promoţiie, câte 2-3 colegi care nu sunt încă membri ai asociaţiei. În Bucurşti sunt aproximativ 50 dintre aceşti colegi. Rugăm să-şi analizeze fiecare filială situaţia şi vom constata că este posibil să ajungem la 300 de membri până la Ziua asociaţiei, iar în anul următor să ne orientăm spre 350-400 de membri. Din analiză nu trebuie neglijaţi subofiţerii, a căror poziţii nu le cunoaştem şi nici cadrele militare de alte arme care au activat în unităţile militare de căi ferate şi transporturi militare. Şi aşa cum spuneam mai sus, poate soţiile foştilor noştri colegi, decedaţi.

Un alt mare neajuns al munci noastre este menţinerea, de la an la an, a unui mare număr de restanţieri la plata cotizaţiei. Numai în Bucureşti numărul restanţierilor la plata cotizaţiei, pe un an sau mai mult este de 16, reprezenrănd 20% din totalul membrilor titulari. În filiale sunt situaţii asemănătoare, după cum sunt şi preşedinţi care pun cotizaţii din propriul buzunar pentru a nu se ruşina apărând cu restanţieri. Cu alte cuvinte, preşedinţilor de filiale le este ruşine, nu şi colegului în cauză. În Bucureşti, în fiecare an, cel putin o dată, făcând anunţare cu fluturaşi puşi în cutia poştală, le-am scris pe fluturaşe ,,restanţă cotizaţia pe anul/anii’’, jumătate au venit, s-au scuzat şi au plătit, altă jumătate se face că ,,plouă’’ Este oare o soluţie mărirea cuantumului cotizaţiei? Când cotizaţia era 1000 ROL, aveam restanţieri, pe cei care depăşeau 24 de luni consecutive, în număr de 5 i-am şters din evidenţă ( Aiudul a scos din evidenţă, pentru aceste motive vreo 16). Când am stabilit cotizaţia 5.000 ROL, numărul restanţierilor a crescut, iar de când am ridicat-o la 10.000 RON, nmărul restanţierilor este şi mai mare. Şi atunci care poate fi soluţia? Unii colegi au propus anul trecut cotizaţii de 50.000 sau 100.000 RON. Oare nu apare riscul ca restanţierii să reprezinte 50%? Vă rugăm să vă pronunţaţi în discuţii, dar credem că chear dacă vom mări cuantumul cotizaţiei la 2 lei:lună, esenţială este munca noastră, a tuturor, în ai convinge pe restanţieri că achitarea acesteia este esenţial pentru ca asociaţia sa poată trăi. Oare 1 leu pe lună, sau 2 lei cât se va stabili azi, este o sumă care nu poate fi plătită, fără să ,,sufere’’familia? Vă amintiţi că cineva, în urmă cu câţiva ani ne întreba ,,Ce faceţi voi cu atâţia bani?’’, iar mai recent, un domn de la Braşov, care apoi şi-a cerut scuze, îl chestiona pe preşedintele filialei ,,De ce să dăm 15% la Bucureşti, că ei nu fac nimic pentru noi’’L-am rugat pe colegul nostru vigilent, să adune numai valoarea timbrelor de pe corespondenţa primită de filială, revistele ,,Rezerva Oştirii Române’’şi altele; dacă suma rezultată nu depăşeşte valoarea celei transmisă de filială către noi, îi restitui din buzunarul propriu toţi banii daţi de filială în cei 10 ani de cănd sunt eu preşedinte. Dar nu mai socotim redactarea, imprimarea şi multiplicarea documentelor, plicuri, hârtie ( este adevărat, în parte primită de la colegii activi-Chirită, Cozma, Cristea, Buliga, Vasile când era activ). Rugăm fiecare filială să facă această analiză şi vor ajunge la concluzia de care se vor ruşina, La fel, rugăm pe fiecare dintre membrii asociaţiei care se îndoiesc de cele afirmate, să încerce singur calculele respective.

Şi cu  asta  am ajuns la a treia mare problemă, Comisia de cenzori:Nu este treaba noastră să analizăm activitatea comisiei, nici nu o facem. Spunem doar că nu am fost prea mult ajutaţi de aceasta. Dl. Farcaş este supărat pe noi pentru că nu l-am făcut colonel, deşi i-am explicat că nu este posibil până la împlinirea vârstei de 60 de ani, adică să fie în retragere, conform art. 67 din legea 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, iar atunci cînd a fost propus în Comisie a fost consultatt şi şi-a dat acordul.Dl plt.adj.princ.Maftei nu prea a fost pe la asociaţie,iar dl. col. Dobrovici a fost un timp bolnav.În asemenea  situaţie am rămas practic fără ajutorul comisiei , nici dl. col. Mihăilescu nu ne-a putut ajuta, el fiind mai mult timp plecat din Bucureşti. Aveam mare nevoie să stim cum stăm cu realizarea bugetului, la venituri dar mai ales la cheltuieli, în condiţiile în care în baza Certificatului de inregistrare fiscală ne putem oricând aştepta la un control pe linie financiară de la finanţele publice locale.Nu punem la îndoială cinstea şi corectitudinea domnului plt.adj.pr. Bîră Ion, dar ca oameni mai putem şi greşi. În aceste condiţii, am apelat, abuzând statutul, la dl. col. Ion Vătafu să ne facă o verificare serioasă pentru a putea preda corect gestiunea la încheierea mandatului. Rezultatul îl veţi auzi din raport, dar am ridicat această problemă pentru a solicita Conferinţei să aleagă o comisie de cenzori responsabilă, iar colegii care vor face parte din comisie să ştie că vor trebui să verifice trimestrial gestiunea asociaţiei, rezultatele acestei verificări să poată fi analizate în şedinţele trimestriale ale Consiliului Director.Faptul că în cei trei ani de mandat nici o dată nu am analizat Procesul-Verbal al verificării gestiunii, spune chear totul.

În partea finală a Dării de seamă, ne oprim asupra problemelor, aşa zise, ale vieţii interne. Şedinţele trimestriale ale Consiliului Director şi şedinţele lunare ale Biroului Executiv  au fost organizate cu regularitate, tematica discutată a fost axată pe preocupările asociaţiei, despre care tocmai am vorbit în acest raport. Subliniem ca neajuns absenţa de la şedinţe a colegilor, uneori peste 50%, neputând lua hotărâri statutare (minimum 8 colegi prezenţi), din acest motiv nu am adoptat hotărâri ale Consiliului Director ci doar decizii în consensul celor prezenţi (unii nefiind membrii ai organului respectiv). La Biroul Executiv, am procedat altfel: am desfăşurat şedinţa în întregul ei cu cei 2-3 prezenţi (necesar erau minimum 4 colegi), puct cu punct din ordinea de zi, am înscris propunerile şi hotărârile şi am lăsat Procesul-Verbal deschis pentru a fi semnat şi de ceilalţi membri la trecerea lor pe la asociaţie.Această actvitate a rămas întotdeauna în sarcina d-lui col. Ioan Şerban. Din cele prezentate se pot trage câteva concluzii. Nu este obligatoriu ca în Consiliul Director să fie aleşi maximum de membrii prevăzuti de statut (statutul spune până la 15). Este mai bine să se aleagă atâţea câţi vor putea veni la activităţi, nu neapărat 13 s-au 15 în Consiliul Director, mai bine numai 9, dar să avem convingerea că cel puţin 5 vor fi prezenţi la convocarea preşedintelui; nu neaparat 7 în Biroul Executiv dacă, aşa cum s-a întâmplat în mandatul pe care tocmai l-am încheiat nu putem asigura permanent prezenţa a 4 colegi.

Păcătuim cu sistemul de anunţare, membrii Bir. Ex. nu şi-au asumat această sarcină, lanţul anunţării nu a dat rezultate, de fiecare dată lanţul se rupe undeva, fără a se putea rezolva defecţiunea, dar nici să laşi anunţarea pe seama unui singur om (cpt.Dorobanţu Viorel). Am adoptat sistemul anunţării prin fluturşi puşi personal în cutia poştală, pentru a elimina scuza ,,eu nu am ştiut asta’’ sau ,,pe mine nu m-a anunţat nimeni’’dar anii au trecut, metoda de a ,,haiduci’’prin tot Bucureştiul este caducă. Ce putam face totuşi? Oamenii trebuie anunţaţi. Poate anunţarea prin poştă, dar avem atâţia bani? 80 de lei numai timbrele, dar plicurile?, dar hârtia?, dar redactarea, imprimarea, multiplicarea, anveloparea? Să-şi noteze fiecare activităţile la Conferinţă, dar vin toţi colegii la Conferinţă?; şi-apoi suntem oameni, mai şi uităm. Rămâne afişul pe uşa de la intrarea asociaţiei, dar foarte puţini trec pe la asociaţie. S-au Observatorul militar, dar câţi îl citesc? Nu putem da soluţii, doar am aruncat bolovanul în apă.

Şi azi trebuie să spunem că nu am făcut paşi semnificativi în dircţia constituiri filialelor Cluj Napoca, Constanţa, Craiova şi Rm. Vâlcea, iar cea de la Focşani este slab consolidată, deşi aveam promisiuni de la Marin Burciu, Bruchental Teofil, Hănulescu Vasile, Dragomir Gheorghe, Chiriac Doru.

În ce priveşte dobândirea personalităţii juridice a filialelor avem o singură noutate, Timişoara, a cărei experienţă trebuie folosită şi urmată de celelalte filialeale ACMCFTp.

Deşi am hotărât, încă în urmă cu 4 ani, organizarea muncii pe departamente conduse fiecare de  câte un membru al Biroului Executiv, acestea nu au fost constituite nici până azi, iar legătura acestora cu departamentele corespunzătoare ale UNCMRR nu s-a întâmplat. Ca urmare, nici sarcinele ce au revenit acestora nu s-au îndeplinit. De ce? Nu putem da un răspuns fără a-i supăra pe colegii noştri. Din aceleasi motive ne abţinem, nu analizăm, activitatea departamentelor şi lăsăm noului Consiliu Director să-şi organizeze treburile interne cum vor crede mai bine, în folosul asociaţiei.

În sfârşit, ultima problemă, imaginea asociaţiei în relaţia cu societatea în general este bună, dar poate şi trebuie să fie şi mai bună ieşind mai mult în presa militară şi civilă, scriind articole pentru fiecare număr al revistei ,,Rezerva Oştirii Române’’, inclusiv venite de la filiale,  prin participarea la soluţionarea problemelor care preocupă uniunea, prin relaţiile cu celelalte asociaţii ale cadrelor militare. Şi nu în ultimul rând, prin administrarea site-webului asociaţiei la  http://acmcftp.biografi.org

În încheiere, să aducem mulţumiri tuturor membrilor Consiliului Director care azi au ajuns la sfârşit de mandat. Fără a face un podium, afirm că fiecare membru al Consiliului Director şi biroului executiv a muncit pentru asociaţie, a făcut ce a putut, cât a putut şi cât s-a priceput. Dl. col. Şerban a făcut însă mai mult decât toţi ceilalţi la un loc. De aceea vă rog să fiţi de acord să-l aplaudăm separat, în mod deosebit şi să-i urăm multă sănătate.

Să mulţumim tuturor preşedinţilor de filiale pentru că ţin sus steagul tradiţiilor armei c.f.şi tp.m

Mulţumim ofiţerilor din CCM şi BTpM, şi col.Petru Drăghicescu pentru sprijinul acordat

Aducem mulţumiri conducerii centrale a UNCMRR şi conducerii AOG, dl. col. Nicolae Vesa, pentru sprijinul constant şi ajutorul permanent, dezinteresat ce ni le acordă.

Vă rugăm să vă orientaţi în a alege în noile structuri de conducere a asociaţiei, oameni tineri, care au ,,priză’’în rândul colegilor, sunt cunoscuţi şi respectaţi de aceştia, au o anume autoritate şi prestaţă, stăpânesc arta dialogului, nu în ultimul rând, au relaţii în structurile ministerul apărării şi cel al transporturilor. Lăsaţi-i pe cei care îşi numără anii cu cifra 7, să-şi caute puţin şi de sănătate. Iar când veţi avea nevoie de sprijinul lor, fiţi siguri că-l veţi găsi (oportun şi dezinteresat).

Vă mulţumim dumneavostră, membrii asociaţiei şi nu uitaţi: ,,generaţia de sacrificiu nu s-a născut încă’’ iar ,,premiul cel mare pentru activitatea în ACMCFTp. nu se acordă’’.

Să trăiţi ani mulţi şi sănătoşi !

Pentru conformitate:

  Preşedinte: Col.(r) Mihai Costache Humă

                (fost-10 ani)

Stimate coleg

Asociaţia Cadrelor Militare de Căi Ferate şi Transporturi a fost creată în urmă cu 15 ani de un grup inimos de cadre militare în rezervă şi în retragere cu scopul de a susţine interesele pensionarilor militari în dialogul cu societatea, cu legea, cu puterea. S-a urmărit ca celor ce şi-au slujit ţara sub arme zeci de ani, cu onestitate şi neprecupeţită râvnă, să le fie garantate, în amurgul vieţii, o existenţă tihnită şi decentă, o reală protecţie socială, o asistenţă medicală civilizată şi eficientă, o elementară deferenţă.

            Să fiţi sigur că nimeni în afara celor ce au purtat uniforma armatei nu-şi va asuma, deliberat şi altruist, o asemenea obligaţie. Singurii care o fac suntem noi, afiliaţi la U.N.C.M.R.R.

Unele realizări se văd şi cu ochii,,închişi’’: grupa a-II-a de muncă pentru anii lucraţi în unităţile militare de căi ferate; permise de călătorie pe calea ferată pentru cei ce au peste 24 de ani lucraţi în unităţile de c.f., o pensie decentă, mai bună ca alte categorii sociale, îmbunătăţirea asistenţei medicale în spitale şi ambulatorii, facilităţi la obţinerea biletelor  în staţiunile de odihnă şi tratament ale armatei,etc.

Însă-şi faptul că ne putem reîntâlni şi depăna amintiri, să ne cunoaştem necazurile şi bucuriile, să întărim legăturile între promoţii şi generaţii, să organizăm acţiuni comune cu familiile, excursii în ţară şi în străinătate, vizite la locuri şi monumente istorice, picnicuri şi mese cumune la diferite aniversări, spectacole, muzică şi dans, etc. sunt lucruri care nu se pot face fără  aportul ACMCFTp.

Din păcate entuziaştii de acum 15 ani au îmbătrânit cu un deceniu şi jumătate, o parte din ei au trecut în lumea celor drepţi; se simte acut nevoia de infuzia noilor pensionari militari care să realizeze mai departe scopurile asociaţiei, să facă mult mai fructuos schimbul de opinii şi să preia cât mai curând pârghiile conducerii.

DE CE ÎN ACMCFTp ?

1. Să cultivăm, pentru noi şi generaţiile tinere, tradiţiile de peste 130 de ani ale armei căi ferate şi transporturi militare, în strânsă relaţie cu istoria căilor ferate din România;

2. Să menţinem cultul pentru ţara natală, pentru imnul naţional şi pentru stemă, pentru tricolorul românesc, pentru eroii şi veteranii armatei române şi ai armei căi ferate şi transporturi militare;

3. Să dezvoltăm legăturile colegiale, prieteneşti şi de camaraderie ale celor peste 1000 de cadre militare în viaţă care au activat şi activiază în unităţi şi formaţiuni militare de căi ferate şi transporturi;

4. Să ne informăm asupra ceea ce este nou în armă pentru a fi în măsură, la nevoie, să ne servim ţara şi să informăm la rândul nostru colegii cadre militare mai tinere cu ştiinţa şi experienţa noastră din anii pe care i-am petrecut în arma căi ferate şi transporturi militare;

5. Să acţionăm împreună pentru protecţia socială a cadrelor şi familiilor lor, pentru pensii decente, medicamente şi asistenţă medicală corespunzătoare, alte drepturi specifice ce ni se cuvin legal;

6. Să susţinem interesele legale comune şi dreptul la onoare şi demnitate în faţa organelor statului, ale diferitelor organizaţii, asociaţii şi fundaţii care sunt constituite şi acţionează legal;

7. Să ne ajutăm colegii şi familiile acestora, pe baza principiului solidarităţii, în caz de boală, accident, deces sau alte greutăţi care pot apărea, uneori inerent, în viaţa noastră;

8. Să nu fim singuri şi să nu ne simţim singuri când necazurile şi numărul de ani ne apasă;

9. Să ne dăm reciproc un pic de bucurie, de nădejde, de speranţă şi de încredere atunci când greutăţile vieţii ne încearcă;

10. Să ne organizăm pentru a sărbătorii împreună momentele importante din viaţa armei, a unităţilor şi formaţiunilor militare de căi ferate şi transporturi, alte aniversări importante ale promoţiilor de absolvenţi (Şcoala Militară, Academia de Înalte Studii Militare, Cursuri, etc.), dar şi la împlinirea unui număr ,,rotund’’ de ani, sau  evenimente importante din viaţa familială;

11. Să conducem pe ultimul drum, cel fără de întoarcere, atunci când sorocul vine, pe colegii noştri care-şi încheie numărarea anilor vieţii pe acest pământ.

Stimate coleg,

Dacă măcar unul dintre argumentele de mai sus, sau şi altele nedefinite aici, vă determină să vă alăturaţi nouă, vă aşteptăm şi vă mulţumim.Ne-ar face plăcere ca împreună cu dumneavoastră să aduceţi şi alţi colegi  de armă care n-au găsit încă drumul către noi. Nu uitaţi: împreună se trăieşte mai mult.

Adresa noastră din Bucureşti, în fiecare miercuri între orele 10.00 – 13.00, este: sectorul 1, str. Grigore Cobălcescu nr. 28, intrarea A, parter, camera 1B, oficiul poştal nr.1, cod poştal 010195, telefon 314.50.00 interior 420 (unde are sediul şi Asociaţia Ofiţerilor de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate.). Ne puteţi contacta şi pe site-webul asociaţiei la  http://acmcftp.biografi.org  (scris pe bara de adrese).